Troița ȋn contextul patrimonial național

Ȋn perioada feudală rolul troițelor era bine definit, în sensul că acestea erau ridicate pentru a comemora luptele purtate de romȃnii ortodocsi impotriva « liftelor », sau pentru a reaminti gloria unor eroi căzuți pe alte meleaguri (troițe-cenotaf), ori pentru a sublinia poziția socială a unei familii de vază. Pȃnă în secolul al XVIII-lea ctitorii de troițe erau reprezentanți ai unor familii de nobili, însă ulterior troițele erau ridicate si de clase sociale inferioare (obsti sătesti, negustori, etc). [1]

Dovezi ale existenței troițelor pe teritoriul Romȃniei de azi sunt prezentate de Nicolae Iorga în lucrarea sa « Istoria romȃnilor prin călători straini » publicată în 1928. Aici troițele sunt mentionate încă din sec al XIV-lea. [2] 

Ȋn anul 1992 Muzeul Tăranului Romȃn primea în custodie un obiect interesant descoperit de pictorul Horia Bernea în județul Arges, în satul Burlusi. Acest obiect a primit denumirea de „obiectul total”  iar sala în care era găzduit se numea „Puterea crucii” denumirea fiind preluată chiar de la oamenii localității Burlusi care descriau astfel Troița de lemn a satului lor.

Construcția datează din anul 1886, e înaltă de 4,70 metri şi cu latura de 3,50 metri, construită din lemn şi cuie de fier, cu o cruce pictată în tempera şi semnată astfel: „fost-au ridicată de robii lui Dumnezeu Ioana, Marin, Ilie, Voica, Dumitru, Gheorghe, Constantin, Catrina, Dumitra (…) şi Ilie Cruceru.”

Această troiță strămutată la Bucuresti a primit denumirea de “Obiectul Total” întrucat are toate calitatile pe care un spațiu le poate întruni pentru a deservi  o comunitate atat functional cȃt si spiritual. Pe lȃnga proporțiile deosebit de echilibrate ale construcției în sine, Troița oferea adăpost oamenilor surprinsi de ploaie sau vȃnt, oferea protecția divină celor care s-au rugat la picioarele ei, proteja satul si comunitatea de rele. Obiectul a prezentat interes pentru vechimea lui dar si pentru aspectul artistic pentru că lemnul este pictat în tempera iar pictura s-a păstrat fără a fi alterată de intervenții sau retusuri ulterioare. Structura originală a Troiței s-a păstrat intactă ceea ce oferă valoare suplimentară obiectului descoperit în județul Arges.[3]

Alături de acest obiect descoperit în Arges, regăsim în Lista Monumentelor Istorice (2010) o serie intreagă de troițe cu valoare mare de monument istoric (categoria A) răspȃndite pe tot teritoriul Romȃniei. Dintre acestea enumerăm urmatoarele monumente localizate în județul Arges, întrucat prezentul studiu se concentrează pe identificarea troițelor pridvor în aceasta zona:

Nr. Crt. Cod LMI Denumire Localitate Adresa Datare
884 AG-IV-m-A-13892 Cruce de piatra sat BUCŞENEŞTI-LOTAŞI; comuna ŢIŢEŞTI La 250 m V de biserică, lângă troiță 1721
994 AG-IV-m-A-13947 Cruce de piatra sat DOMNEŞTI; comuna DOMNEŞTI Pe drumul spre Slănic, pe S, lângă o troiță de zid 1753
1003 AG-IV-m-A-14004 Cruce de piatra sat STOENEŞTI; comuna STOENEŞTI În fața Primăriei (nr. 237) 1593-1601
1008 AG-IV-m-A-14006 Crucea de piatră a Slugerului Muşat oraş ŞTEFĂNEŞTI Str. Oteleşti 138 , în curtea bisericii “Sf. Ioan Botezătorul” 1629
1012 AG-IV-m-A-14015 Cruce de piatră “La troiță” oraş TOPOLOVENI Cartier Ţigăneşti lângă Km 5 1647

Conform Listei Monumentelor Istorice (2010) pe raza județului Arges se află aproximativ 155 de Cruci (Troițe) de piatră amplasate atat în zone rurale cat si în orase, datînd chiar si din sec. al XVI-lea. Pe langă acestea sunt identificate o serie întreagă de biserici de lemn. Conform Listei nu se află clasată ca monument istoric nicio troiță de lemn în județul Arges, în ciuda raspandirii atat de mari a troiței-pridvor în această zonă.

Pe teritoriul județului Arges se regăsesc cateva zeci de troițe cu formă similară celei din Burlus, care s-au conservat în forma originală fara a fi alterate de intervenții.

Există si cazuri în care superficialitatea omului modern a îndrumat sub aspectul binefacerii înspre gesturi eronat înțelese ca fiind salvatoare, astfel că unele edificii au primit acoperis din plăci de azbest în locul frumosului acoperis din siță, sau o aplecătoare suplimentară în partea posterioară a obiectului. Alte astfel de edificii se degradează în mod accelerat din cauza expunerii lor în condiții neprielnice cauzate tot de intervenția umană în situ, spre exemplu săparea unui lac în imediata apropiere a edificiului (Troiță lemn datînd din anul 1925, sat Mogoşeşti, comuna Vața)

Troița-pridvor face parte din grupa de Troițe Incintă  (ediculare/capiculare) asa cum le-a clasificat scriitorul Ionel Oprisan în lucrarea sa ”Troițe romȃnesti. O tipologie, Editura Vestala, Bucuresti, 2003”, alături de troițele pergolă, troițele fantană, troițe sopron (derivată din troița pridvor), troițe poartă, troițe bisericuță-capelă, troițe catacombă, complexe de troițe. Celelalte doua grupe importante descrise de autor sunt Troițele Iconoforme (troițe icoane) din care fac parte troițele icoană simplă, troițele icoană triptic, troițele iconostas, troițe forme hibride – icoane cruci, cruci de icoane, si Troițele Cruciforme în care regăsim cruci de piatră si cruci de lemn.

Unele dintre tipologii se suprapun în sensul că în troița-pridvor regăsim atat construcția în sine pictată la interior pe toți pereții, dar si iconostasul adăpostit în interiorul construcției. Uneori acesta este traforat (crucea repetată la infinit) sau este de tip Icoană-Triptic, ori este sub forma unui unic panou pictat.


[1] Drd. Mircea Cristian Pricop, Conservarea Troitelor romanesti – o necesitate culturala

[2]Romulus Vulcănescu, Coloana Cerului, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1972, pg. 122

[3] Ioana Popescu, 2011, http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/troi-burlu-i-un-obiect-total

Revino la inceputul articolului