PRINCIPIILE CONSERVARII SI RESTAURARII MONUMENTELOR ISTORICE

CARTA DE LA VENE┼óIA A CONSERV─éRII ┼×I RESTAUR─éRII MONUMENTELOR ISTORICE

├Äntre 25-31 mai 1964, la VENE┼óIA a avut loc cel de-al II-lea (Primul Congres Interna╚Ťional a avut loc la Paris, ├«n 1957.) ÔÇ×Congres interna╚Ťional al arhitec╚Ťilor ┼či tehnicienilor monumentelor istoriceÔÇŁ, ├«n cadrul c─âruia a fost elaborat ┼či adoptat un nou document intitulat: CARTA INTERNA┼óIONAL─é PRIVIND CONSERVAREA ┼×I RESTAURAREA MONUMENTELOR ISTORICE.

├Än aceast─â nou─â Cart─â sunt men╚Ťinute principiile funadmentale definite ├«n Carta de la Atena, dar sunt eliminate unele prevederi prea detaliate stipulate ├«n Carta italian─â a restaur─ârilor adoptat─â ├«n 1932. Evit├ónd unele nuan╚Ťe dogmatice ale documentelor premerg─âtoare, Carta de la Vene╚Ťia ofer─â posibilit─â╚Ťi mai largi ├«n ceea ce prive┼čte aplicarea principiilor de restaurare la caracterul specific al patrimoniului arhitectural din diferite ╚Ť─âri.

PREAMBUL
ÔÇ× (…) Popoarele devin din ce ├«n ce mai con┼čtiente asupra unit─â╚Ťii valorilor umane ┼či privesc monumentele istoriei ca pe un patrimoniu comun. Este recunoscut─â responsabilitatea comun─â ├«n p─âstrarea lor pentru genera╚Ťiile viitoare. (…)
Este esen╚Ťial ca principiile ce ghideaz─â potejarea ┼či restaurarea cl─âdirilor istorice s─â fie stabilite ┼či agreate pe plan interna╚Ťional, fiecare ╚Ťar─â fiind responsabil─â de aplicarea acestora ├«n contextul propriei culturi ┼či tradi╚Ťii.

DEFINŢII
ARTICOLUL 1
Conceptul de monument istoric acoper─â nu numai opera arhitectural─â izolat─â, dar ┼či ansamblul rural sau urban ├«n care se g─âse┼čte m─ârturia unei civiliza╚Ťii particulare, a unei dezvolt─âri semnificative sau a unui eveniment istoric.

Aceasta este valabil─â nu numai operelor majore de art─â, dar ┼či lucr─ârilor mai modeste ale trecutului ce au acumulat semnifica╚Ťie cultural─â odat─â cu trecerea timpului.
ARTICOLUL 2
Conservarea ┼či restaurarea monumentelor trebuie s─â fac─â recurs la toat─â ┼čtiin╚Ťa ┼či tehnica ce poate contribui la studiul ┼či protejarea patrimoniului arhitectural.

SCOPURI
ARTICOLUL 3
Scopul conserv─ârii ┼či restaur─ârii monumentelor este de a le proteja at├ót ca opere de art─â c├ót ┼či ca m─ârturii istorice.

CONSERVAREA
ARTICOLUL 4
Pentru conservarea monumentelor este esen╚Ťial ca ele s─â fie ├«ntre╚Ťinute permanent.
ARTICOLUL 5
Conservarea monumentelor este ├«ntotdeauna facilitat─â de c─âtre alocarea lor unor utiliz─âri sociale. O astfel de utilizare este de aceea de dorit , dar ea nu trebuie s─â modifice dispunerea ┼či decora╚Ťia cl─âdirii.
Doar ├«n aceste limite modific─ârile cerute de schimbarea de func╚Ťiune trebuie considerate ┼či permise.
ARTICOLUL 6
Conservarea unui monument presupune conservarea sc─ârii cadrului (s─âu). C├ónd cadrul tradi╚Ťional exist─â el trebuie p─âstrat. Nici o construc╚Ťie nou─â, demolare sau modificare care ar altera rela╚Ťiile de mas─â ┼či culoare nu trebuie permis─â.
ARTICOLUL 7
Monumentul este inseparabil de istoria c─âreia ├«i este m─ârturie ┼či de amplasamentul ├«n care se afl─â.
Str─âmutarea ├«n ├«ntregime sau ├«n parte a unui monument poate fi acceptat─â numai ├«n cazul ├«n care salvgardarea monumentului o cere sau c├ónd este justificat─â de un interes na╚Ťional sau interna╚Ťional de o importan╚Ť─â cov├ór┼čitoare.
ARTICOLUL 8
Obiectele sculpturale, picturile sau decora╚Ťia care formeaz─â parte integrant─â din monument pot fi extrase din aceasta doar dac─â aceasta este singura modalitate de a le asigura protec╚Ťia.

RESTAURAREA
ARTICOLUL 9
Procesul restaur─ârii este o opera╚Ťie extrem de specializat─â.
Scopul ei este de a p─âstra ┼či revela valoarea estetic─â ┼či istoric─â a monumentului ┼či se bazeaz─â pe respectul materialului original ┼či a documentelor autentice.
Ea trebuie s─â se opreasc─â acolo unde ├«ncepe ipoteza, iar ├«n acest caz orice lucrare suplimentar─â ce este indispensabil─â trebuie s─â se disting─â de compozi╚Ťia arhitectural─â ┼či trebuie s─â poarte amprenta contemporaneit─â╚Ťii.
Restaurarea trebuie precedat─â ┼či urmat─â ├«n toate cazurile de c─âtre studii arheologice ┼či istorice ale monumentului.
ARTICOLUL 10
Acolo unde tehnicile tradi╚Ťionale se dovedesc inadecvate, consolidarea unui monument poate fi realizat─â prin folosirea oric─ârei tehnici moderne de conservare ┼či construc╚Ťie a c─ârei eficacitate a fost demonstrat─â ┼čtiin╚Ťific ┼či probat─â prin experien╚Ť─â.
ARTICOLUL 11
Trebuie respectat─â contribu╚Ťia valoroas─â a tuturor perioadelor ce au contribuit la edificarea monumentului, unitatea de stil nefiind un scop al restaur─ârii.
Atunci c├ónd o construc╚Ťie include opera suprapus─â a diferitelor perioade, revelarea unei st─âri ascunse poate fi justificat─â ├«n circumstan╚Ťe excep╚Ťionale ┼či atunci c├ónd ceea ce este ├«ndep─ârtat este de mic interes, iar materialul adus la lumin─â este de mare interes din punct de vedere istoric, arheologic sau estetic, iar starea sa de conservare este suficient de bun─â pentru a justifica o astfel de ac╚Ťiune.
Evaluarea importan╚Ťei elementelor implicate precum ┼či decizia asupra a ceea ce trebuie ├«ndep─ârtat nu poate sta exclusiv ├«n sarcina individului ├«ns─ârcinat cu lucrarea (├«n cauz─â).
ARTICOLUL 12
├Änlocuirea (re-├«ntregirea) p─âr╚Ťilor lips─â trebuie s─â se integreze armonios cu ├«ntregul, dar ├«n acela┼či timp trebuie s─â fie deosebit─â de original, astfel ├«nc├ót restaurarea s─â nu falsifice m─ârturia istoric─â.
ARTICOLUL 13
Complet─ârile nu pot fi admise dec├ót ├«n m─âsura ├«n care ele nu ├«mpieteaz─â asupra p─âr╚Ťilor de interes ale cl─âdirii, asupra cadrului s─âu tradi╚Ťional, echilibrului compozi╚Ťiei sale ┼či a rela╚Ťiei cu vecin─ât─â╚Ťile.
ARTICOLUL 14
Ambientul monumentelor trebuie s─â fac─â obiectul unei griji speciale pentru salvgradarea integrit─â╚Ťii ┼či purit─â╚Ťii sale ┼či asigurarea unei pretzent─âri potrivite.
Lucr─ârile de conservare ┼či restaurare realizate ├«n astfel de locuri trebuie s─â se inspire din principiile cuprinse ├«n articolele precedente.

S─éP─éTURI ARHEOLOGICE
ARTICOLUL 15
S─âp─âturile (arheologice) trebuie realizate ├«n conformitate cu standardele ┼čtiin╚Ťifice ┼či recomand─ârile definind principiile interna╚Ťionale de aplicat ├«n aceste cazuri ┼či adoptate de c─âtre UNESCO ├«n 1956.
Ruinele trebuiesc p─âstrate ┼či trebuiesc adoptate m─âsuri pentru conservarea ┼či protec╚Ťia permanent─â a caracteristicilor lor arhitecturale precum ┼či a obiectelor (ce au fost descoperite).
├Än plus, trebuiesc luate toate m─âsurile pentru a facilita ├«n╚Ťelegerea monumentului ┼či pentru prezentarea sa f─âr─â ├«ns─â a-i distorsiona semnifica╚Ťa.
Orice lucrare de reconstituire trebuie respins─â a priori.
Este permis─â doar anastiloza, adic─â reasamblarea p─âr╚Ťilor existente dar dezmembrate.
Materialul utilizat pentru integrare (├«n anastiloz─â) trebuie s─â fie ├«ntotdeauna recognoscibil, iar folosirea sa trebuie s─â se reduc─â la minimul necesar conserv─ârii monumentului ┼či reconstituirii formei sale.

PUBLICARE
ARTICOLUL 16
├Än orice lucrare de protec╚Ťie, restaurare sau cercetare arheologic─â trebuie s─â se realizeze o documenta╚Ťie precis─â sub forma unei cercet─âri analitice ┼či critice, ilustrat─â cu desene ┼či fotografii.
Fiecare etap─â a lucr─ârilor de eliberare, consolidare, reconstituire ┼či integrare, precum ┼či caracteristicile tehnice ┼či formale identificate pe parcursul lucr─ârilor trebuiesc incluse (├«n documenta╚Ťie).
Aceast─â documenta╚Ťie trebuie depus─â ├«n arhivele institu╚Ťiilor publice ┼či trebuie pus─â la dispozi╚Ťia cercet─âtorilor. Este recomandat─â publicarea cercet─ârilor.

Noua ÔÇ×Cart─â interna╚Ťional─â a restaur─ârilor monumentelor istoriceÔÇŁ, adoptat─â la Vene╚Ťia ├«n anul 1964, constituie de fapt, o reluare a tezelor formulate ├«n ÔÇ×Carta de la AtenaÔÇŁ din 1931, sau a ÔÇ×Cartei italiene del RestauroÔÇŁ promulgat─â ├«n anul 1932. ├Än noul document se observ─â inten╚Ťia autorit─â╚Ťilor de a face ordine ├«n domeniul restaur─ârii, astfel se promoveaz─â c├óteva principii directoare ├«ntr-o activitate care se diferen╚Ťiaz─â continuu. ├Än pofida tendin╚Ťei de a se ajunge la un numitor comun asupra concep╚Ťiilor ┼či metodologiilor, a numeroaselor pozi╚Ťii teoretice formulate de diver┼či speciali┼čti, dar ┼či a multor acumul─âri practice, s-a constatat existen╚Ťa unor abord─âri diferite at├ót teoretice c├ót ┼či practice a problemelor privind restaurarea. Varia╚Ťia acestora, se poate explica prin diferen╚Ťele condi╚Ťiilor geografice, de caracterul patrimoniului monumental al diferitelor ╚Ť─âri, dar ┼či de tradi╚Ťiile unor ┼čcoli na╚Ťionale de restaurare, sau de pozi╚Ťiile ┼či personalitatea restauratorilor. ├Än orientarea unor restauratori, un rol important l-a constituit modul de utilizare a monumentelor, valorificarea urbanistic─â sau includerea ├«n circuitele turistice. Trec├ónd ├«n revist─â, lucr─ârile de restaurare executate dup─â cel de-al doilea r─âzboi mondial:
– reconstituiri stilistice (inclusiv a ruinelor), ecouri ale procedeelor lui Viollet-le-Duc;
– interven╚Ťii care resping restaurarea, limitate doar la m─âsuri de conservare;
– restaur─âri care men╚Ťin toate etapele;
– restaur─âri care urm─âresc o unitate formal─â, corespunz─âtoare unei etape a monumentului socotit─â optim─â;
– restaur─âri identice;
– restaur─âri unde se marcheaz─â cu grij─â contribu╚Ťia restauratorului.

├Än fa╚Ťa acestui amalgam, ÔÇ×Carta de la Vene╚ŤiaÔÇŁ a ├«ncercat s─â impun─â c├óteva principii de baz─â pentru restaurarea monumentelor istorice.


CARTA RESTAUR─éRII, 1972
ARTICOLUL 1
├Än scopul salvgrad─ârii ┼či restaur─ârii, toate operele de art─â, din orice epoc─â, ├«n accep╚Ťia cea mai vast─â, cuprinz├ónd de la monumentele de arhitectur─â la cele de pictur─â ┼či sculptur─â, fie ┼či fragmentate, de la vestigiul paleolitic la expresiile reprezenta╚Ťionale figurative ale culturii populare ┼či ale artei contemporane, oric─âror persoane sau institu╚Ťii ar apar╚Ťine, fac obiectul prezentelor instruc╚Ťiuni care iau denumirea de ÔÇ×Carta restaur─ârii 1972ÔÇŁ.
ARTICOLUL 2
├Än vederea salvgrad─ârii ┼či restaur─ârii, pe l├óng─â operele indicate ├«n articolul precedent sunt echivalente acestora complexele de edificii de interes monumental, istoric sau ambiental, ├«n mod special centrele istorice, colec╚Ťiile artistice ┼či interioarele p─âstrate ├«n dispozi╚Ťia lor tradi╚Ťional─â, gr─âdinile ┼či parcurile considerate de importan╚Ť─â deosebit─â.
ARTICOLUL 3
Pe l├óng─â operele definite la art. 1 ┼či 2, intr─â sub inciden╚Ťa prezentelor instruc╚Ťiuni ┼či opera╚Ťiile viz├ónd asigurarea salvgrad─ârii ┼či restaur─ârii vestigiilor antice ├«n raport cu cercet─ârile terestre ┼či subacvatice.
ARTICOLUL 4
Prin salvgradare se ├«n╚Ťelege orice m─âsur─â de conservare care nu implic─â interven╚Ťia direct─â asupra operei; prin restaurare se ├«n╚Ťelege orice interven╚Ťie viz├ónd men╚Ťinerea ├«n eficien╚Ť─â, facilitarea citirii ┼či transmiterea integral─â c─âtre viitor a operelor ┼či a obiectelor definite ├«n articolele precedente.
ARTICOLUL 5
Fiecare supraintenden╚Ť─â ┼či Institut cu responsabilit─â╚Ťi ├«n domeniul conserv─ârii patrimoniului istorico-artistic ┼či cultural va completa detaliat un program anual cu lucr─ârile de salvgradare ┼či restaurare ┼či cu cercet─ârile de subsol ┼či subacvatice ce trebuie ├«ndeplinite, fie ├«n contul statului, fie al altor institu╚Ťii sau persoane; acesta va fi supus aprob─ârii Ministerului Instruc╚Ťiunii Publice (Ministero della Pubblica Istruzione) ├«n consens cu Consiliul Superior al Antichit─â╚Ťilor ┼či Artelor Frumoase (Consiglio Superiore delle Antichita e Belle Arti).

├Än cadrul acestui program, fie ┼či ulterior prezent─ârii sale, orice interven╚Ťie asupra operelor prev─âzute la art. 1 va trebui s─â fie documentat─â ┼či justificat─â printr-un memoriu tehnic din care s─â rezulte, pe l├óng─â vicisitudinile de conservare ale operei, starea actual─â a acesteia, natura interven╚Ťiilor considerate necesare ┼či cheltuielile oportune pentru a le face fa╚Ť─â.

Acest memoriu va fi de asemenea supus aprob─ârii Ministerului Instruc╚Ťiunii Publice, cu acordul prealabil ÔÇô pentru cazurile deosebite ┼či pentru cele prev─âzute de lege ÔÇô al Consiliului Superior al Antichit─â╚Ťilor ┼či artelor Frumoase.
ARTICOLUL 6
Referitor la scopurile c─ârora, prin art. 4 le corespund opera╚Ťiile de salvgradare ┼či restaurare, pentru toate operele de art─â precizate la art. 1, 2 ┼či 3 se interzic f─âr─â excep╚Ťie:
1.) complet─âri ├«n acela┼či stil sau analoage, fie ┼či ├«n forme simplificate, chiar ┼či atunci c├ónd exist─â documente grafice sau plastice care pot da indica╚Ťii asupra felului ├«n care ar fi fost sau ar fi trebuit s─â apar─â aspectul operei finite;
2.) ├«nl─âtur─âri sau demol─âri care s─â ┼čtearg─â urma trecerii operei prin timp; excep╚Ťie fac alter─ârile care desfigureaz─â sau sunt incongruente cu valen╚Ťele istorice ale operei sau complet─ârile ├«n acela┼či stil care falsific─â opera;
3.) ├«nl─âtur─âri, reconstituiri sau reamplas─âri ├«n locuri diferite de cele originale; fac excep╚Ťie numai cazurile ├«n care reamplas─ârile ar fi determinate de ra╚Ťiuni superioare de conservare;
4.) alterarea condi╚Ťiilor anexe sau ambientale ├«n care opera de art─â, complexul monumental sau ambiental, complexul unui interior, gr─âdina, parcul etc. au ajuns p├ón─â ├«n zilele noastre.
5.) alterări sau înlăturări ale patinei.
ARTICOLUL 7
├Än raport cu acelea┼či scopuri precizate la art. 6 ┼či pentru toate operele precizate de la art. 1, 2 ┼či 3 f─âr─â excep╚Ťie, se admit urm─âtoarele opera╚Ťii sau reintegr─âri:
1.) ad─âugarea unor p─âr╚Ťi anexe cu func╚Ťiune static─â ┼či reintegrarea unor zone restr├ónse istoric confirmate ├«n func╚Ťie de caz, delimit├ónd vizibil grani╚Ťele integr─ârilor sau adopt├ónd materiale diferen╚Ťiate de┼či armonizate, decelabile cu ochiul liber, ├«n mod special ├«n punctele de racord cu por╚Ťiunile vechi; pe deasupra purt├ónd acolo unde este posibil, marca ┼či data reintegr─ârii;
2.) cur─â╚Ť─âri care, pentru picturile ┼či pentru sculpturile policrome, nu trebuie s─â ating─â niciodat─â pigmentul culorii, respect├ónd patina ┼či eventualele vernis-uri vechi; pentru toate celelalte genuri de opere nu trebuie s─â se ajung─â prin cur─â╚Ťare la suprafa╚Ťa nud─â a materiei care alc─âtuie┼čte opera;
3.) anastiloze exact documentate, recompuneri ale unor opere care au ajuns fragmente; aranjarea operelor lacunare, reconstituind intersti╚Ťiile de mic─â importan╚Ť─â printr-o tehnic─â clar diferen╚Ťiabil─â cu ochiul liber, sau prin zone neutre acordate, la diferite nivele, cu p─âr╚Ťile originale sau l─âs├ónd vizibil suportul original, oricum niciodat─â integr├ónd ex nova zone figurative sau inser├ónd elemente determinante pentru figurativismul operei;
4.) modific─âri sau noi inser╚Ťii cu scop static ┼či de conservare ├«n structura intern─â sau ├«n substratul-suport, cu condi╚Ťia ca, dup─â ├«ndeplinirea opera╚Ťiei, aceasta s─â nu determine alter─âri ale aspectului nici ├«n privin╚Ťa cromaticii, nici a materiei la suprafa╚Ť─â;
5.) noua ambientare sau amplasare a operei atunci c├ónd ambientarea sau amplasarea tradi╚Ťional─â nu mai exist─â sau au fost distruse sau ├«n cazul ├«n care acest lucru este impus de condi╚Ťiile de conservare.
ARTICOLUL 8
Orice interven╚Ťie asupra operei sau ├«n vecin─âtatea operei ├«n scopurile men╚Ťionate la art. 4, trebuie s─â fie efectuat─â ├«n a┼ča fel ┼či cu astfel de tehnici ┼či substan╚Ťe ├«nc├ót s─â ofere garan╚Ťia c─â ├«n viitor nu va ├«mpiedica o eventual─â nou─â interven╚Ťie de salvgardare sau restaurare. Mai mult dec├ót at├ót, fiecare interven╚Ťie trebuie ├«n prealabil studiat─â ┼či motivat─â ├«n scris (vezi ultimul paragraf art. 5 ┼či trebuie ╚Ťinut─â eviden╚Ťa (jurnalul) desf─â┼čur─ârii ei, ce va fi urmat─â de un raport final, cu documenta╚Ťia fotografic─â anterioar─â, din timpul ┼či posterioar─â interven╚Ťiei. Vor fi, de asemenea, documentate toate investiga╚Ťiile ┼či analizele eventual efectuate cu
ajutorul fizicii, chimiei, microbiologiei ┼či al altor ┼čtiin╚Ťe. O copie a ├«ntregii documenta╚Ťii va r─âm├óne ├«n posesia arhivei Supraintenden╚Ťei competente, iar o alt─â copie va fi trimis─â la Institutul Central de Restaurare.
├Än cadrul cur─â╚Ť─ârilor, va trebui s─â se p─âstreze un martor al st─ârii anterioare interven╚Ťiei, pe o por╚Ťiune de prefeirin╚Ť─â limitrof─â zonei ├«n care s-a operat; ├«n timp ce, ├«n cazul ├«nl─âtur─ârii ad─âugirilor, p─âr╚Ťile respective vor trebui, ├«n m─âsura posibilit─â╚Ťilor, conservate sau documentate ├«ntr-o arhiv─â-depozit special─â a Supraintenden╚Ťelor competente.
ARTICOLUL 9
Utilizarea unei noi proceduri de restaurare precum ┼či a unor noi materiale fa╚Ť─â de procedurile ┼či materialele a c─âror folosin╚Ť─â este ├«n vigoare, va trebui s─â fie autorizat─â de Ministerul Instruc╚Ťiunii Publice pe baza opiniei corespunz─âtoare ┼či motivate a Institutului Central de Restaurare, c─âruia ├«i va reveni ┼či sarcina de a promova ├«nt├ómpin─âri c─âtre acela┼či minister pentru interzicerea materialelor ┼či metodelor perimate, nocive sau neverificate sau pentru a sugera folosirea de noi metode ┼či materiale, pentru a indica cercet─ârile ce ar trebui efectuate, dot─ârile ┼či speciali┼čtii potrivi╚Ťi.
ARTICOLUL 10
Prevederile viz├ónd protejarea operelor de la art. 1, 2 ┼či 3 fa╚Ť─â de ac╚Ťiunile poluante ┼či ale varia╚Ťiilor atmosferice, termice ┼či higrometrice, vor trebui s─â fie de a┼ča natur─â, ├«nc├ót s─â nu altereze sensibil aspectul materiei ┼či culorii suprafe╚Ťelor sau s─â necesite modific─âri substan╚Ťiale ┼či permanente ale ambientului ├«n care operele au fost istoric transmise. Cu toate acestea, ├«n cazul ├«n care sunt indispensabile modific─âri de acest gen din ra╚Ťiuni superioare de conservare, vor trebui s─â fie realizate prin cele mai discrete mijloace; ├«n orice caz astfel ├«nc├ót s─â se evite posibilitatea creerii vreunui dubiu cu privire la epoca ├«n care au fost realizate;
ARTICOLUL 11
Metodele specifice confirmate ca proceduri de restaurare pentru monumentele de arhitectur─â, de pictur─â, de sculptur─â, pentru centrele istorice ├«n complexitatea lor c├ót ┼či pentru efectuarea s─âp─âturilor arheologice sunt specificate ├«n totalitate ├«n anexele a, b, c ale prezentelor instruc╚Ťiuni.
ARTICOLUL 12
├Än cazurile de dubiu sau dispu─â asupra atribuirii competen╚Ťelor tehnice, decizia o va lua ministerul pe baza referatelor supraintenden╚Ťilor sau ┼čefilor de institute implica╚Ťi, cu avizul Consiliului Superior al Antichit─â╚Ťilor ┼či Artelor.

 

ANEXA: A
Instruc╚Ťiuni pentru salvgardarea ┼či restaurarea antichit─â╚Ťilor

(…) ├Än restaurarea monumentelor arheologice, pe l├óng─â normele generale con╚Ťinute de Carta Restaur─ârii ┼či de Instruc╚Ťiunile pentru coordonarea restaur─ârilor de arhitectur─â, va trebui s─â se ╚Ťin─â cont ┼či de anumite exigen╚Ťe legate de specificitatea tehnicilor vechi. ├Än primul r├ónd, pentru restaurarea complet─â, a unui monument care comport─â cu necesitate ┼či studiul s─âu din perspectiva istoric─â, va trebui s─â ├«nceap─â prin cercet─âri de s─âp─âtur─â, cu descoperirea funda╚Ťiilor; opera╚Ťiile trebuie s─â fie dirijate prin metoda stratigrafic─â, care poate furniza date pre╚Ťioase privind fazele ┼či evenimentele prin care a trecut edificiul ├«n cauz─â.

Dac─â ├«n restaurarea unor tronsoane de opus incertum, quasi reticulatum, reticulatum ┼či vittatum se vor folosi acelea┼či sortimente de tuf, va trebui ca por╚Ťiunile restaurate s─â prezinte ├«ntr-un plan u┼čor retras fa╚Ť─â de cele originare, ├«n timp ce pentru tronsoanele din c─âr─âmid─â este oportun s─â se indice suprafa╚Ťa c─âr─âmizilor moderne prin d─âltuire sau incizie. Pentru restaurarea structurilor ├«n opus quadratum s-a experimentat, cu rezultate pozitive, sistemul de a reface paramentul respect├ónd m─âsurile antice, folosind printre altele, fragmente din materialul originar, cimentate cu mortar amestecat la suprafa┼č─â cu pulbere din acela┼či material, ob╚Ťin├óndu-se astfel ┼či armonizarea cromatic─â.

Ca alternativ─â la retragerea planului suprafe╚Ťei integrate ├«n integr─ârile restaur─ârii moderne se poate practica cu succes un ┼čan╚Ť de contur care s─â delimiteze por╚Ťiunea restaurat─â sau, deopotriv─â, inser╚Ťia unei benzi ├«nguste de materiale diferite. De asemenea, ├«n multe cazuri este indicat─â folosirea unui tratament optic diversificat prin intermediul unei incizii adecvate a suprafe╚Ťelor moderne. ├Än final, ar fi indicat s─â se plaseze, ├«n fiecare zon─â restaurat─â, plachetele purt├ónd data, sigle sau alte ├«nsemne speciale.

Folosirea cimentului cu suprafa╚Ťa ├«mbr─âcat─â ├«n pulbere din acela┼či material cu monumentul de restaurat se poate dovedi util─â ┼či ├«n cazul integr─ârii tamburilor coloanelor antice din marmur─â, tuf sau calcar, ╚Ťin├ónd seama ┼či de calitatea mai mult sau mai pu╚Ťin ornamental─â a tipului de monument ├«n cauz─â; ├«n ambian╚Ťa roman─â, marmura alb─â poate fi integrat─â cu travertin sau calcar, ├«n al─âtur─âri deja experimentate cu succes (restaurarea lui Valadier la Arcul lui Titus). ├Än cazul monumentelor antice ┼či ├«n mod special ├«n cazul celor de epoc─â arhaic─â ┼či clasic─â, trebuie s─â se evite ├«n por╚Ťiunile restaurate al─âturarea unor materiale diferite ┼či anacromatice care s─â apar─â stridente ┼či agresive ┼či din punct de vedere cromatic; se
pot ├«n schimb, folosi diferite expediente pentru a diferen╚Ťia nuan╚Ťat utilizarea aceluia┼či material din care este construit monumentul (folosirea acestuia ├«n restaurare fiind preferabil─â).

O problem─â specific─â monumentelor arheologice este protejarea zidurilor ruinate; ├«n primul r├ónd, trebuie men╚Ťinut conturul ÔÇ×neregulatÔÇŁ al ruinei ┼či, ├«n acest scop, a fost de asemenea experimentat─â folosirea aplic─ârii pe suprafa╚Ť─â a unui strat de mortar amestecat cu material sf─âr├ómat, care pare a da rezultate destul de bune at├ót sub aspect estetic, c├ót ┼či al rezisten╚Ťei la agen╚Ťii atmosferici. ├Än privin╚Ťa problemei generale a consolid─ârii materialelor arhitectonice ┼či a sculpturilor exterioare sunt de evitat experiment─ârile de metode insuficient verificate.

De altfel, prevederile pentru restaurarea ┼či conservarea monumentelor arheologice trebuie studiate ┼či ├«n func╚Ťie de varietatea condi╚Ťiilor de climat ale diferitelor medii (├«n Italia, ├«n mod special variate).

 

ANEXA: B
Instruc╚Ťiuni pentru coordonarea restaur─ârilor ├«n arhitectur─â

(…) Reamintim ┼či necesitatea de a considera toate opera╚Ťiile de restaurare din perspectiva lor esen╚Ťial─â de conservare, respect├ónd elementele ┼či evit├ónd, ├«n orice caz, interven╚Ťii ├«nnoitoare sau de refacere.

Tot ├«n scopul asigur─ârii supravie╚Ťuirii monumentelor trebuie evaluat─â cu aten╚Ťie posibilitatea unei noi utiliz─âri a vechilor edificii monumentale, atunci c├ónd aceasta nu se dovede┼čte incompatibil─â cu interesele istorico-artistice. Lucr─ârile de adaptare se vor limita la un minimum, p─âstr├ónd cu scrupulozitate formele exterioare ┼či evit├ónd alter─âri sensibile ale individualit─â╚Ťii tipologice, ale construc╚Ťiei ┼či ale secven╚Ťialit─â╚Ťii traseelor interioare (…).

Respectarea ┼či salvgradarea autenticit─â╚Ťii elementelor constitutive este o condi╚Ťie fundamental─â a restaur─ârii. Totdeauna acest principiu trebuie s─â dirijeze ┼či s─â condi╚Ťioneze solu╚Ťiile adoptate ├«n plan operativ (…) – ├«nlocuirea pietrelor m├óncate de vreme va avea loc numai ├«n cazul unor circumstan╚Ťe extrem de grave, dovedite ca atare.

Subtitlurile ┼či eventualele integr─âri de paramente murale, acolo unde acest lucru se dovede┼čte necesar, totdeauna ├«ntr-o m─âsur─â limitat─â, vor trebui s─â fie oric├ónd u┼čor de distins de elementele originare, diferen╚Ťiind materialele sau suprafe╚Ťele nou create; ├«n general este preferabil s─â se efectueze de-a lungul perimetrului integr─ârilor un contur continuu, clar ┼či persistent, dovad─â a grani╚Ťelor interven╚Ťiei, realizat fie cu o lamel─â de metal potrivit─â acestui scop, fie printr-un aranjament continuu de fragmente ├«nguste de piatr─â, fie prin ┼č─ân╚Ťuiri vizibile, mai largi ┼či mai ad├ónci ├«n func╚Ťie de caz.

Consolidarea pietrei sau a altor materiale trebuie probat─â experimental, chiar ┼či ├«n cazul metodelor ├«ndelung verificate de Institutul Central de Restaurare.

(…) imediat ce se observ─â pietre despicate de tiran╚Ťi sau tije de fier care se umfl─â datorit─â umidit─â╚Ťii, trebuie demantelat─â por╚Ťiunea alterat─â ┼či ├«nlocuit fierul cu bronz sau alama sau, cel mai bine, cu o╚Ťel inoxidabil care prezint─â avantajul de a nu p─âta pietrele.

Sculpturile din piatr─â situate la exteriorul edificiilor sau ├«n pie╚Ťe publice trebuie supravegheate, intervenind, c├ónd este posibil, prin adoptarea unei metode verificate de consolidare sau de protec╚Ťie, fie ┼či temporar─â, cu ajutorul practicilor mai sus indicate. Atunci c├ónd a┼ča ceva este imposibil, trebuie s─â se efectueze transferul sculpturii ├«n interior (…).

Din ra╚Ťiuni istorice, estetice ┼či chiar tehnice evidente, patina pietrelor trebuie p─âstrat─â, ├«ntruc├ót ea ├«ndepline┼čte un rol de protec╚Ťie, dup─â cum o atest─â coroziunile care ├«ncep din lacunele patinei. Substan╚Ťele acumulate de pietre – detritus, murd─ârie, praf, funingine, guano etc. – pot fi ├«ndep─ârtate folosind numai perii vegetale sau jeturi de aer cu presiune moderat─â. Se vor evita periile metalice, ra┼čpelurile, dup─â cum, de asemenea, se vor exclude, ├«n general jeturile abrazive de mare presiune cu nisip natural, ap─â sau abur ┼či chiar se vor interzice sp─âl─ârile de orice natur─â. (Carta del restauro 1972, a fost extras─â din lucrarea: Brandi, Cesare, Teoria restaur─ârii, Editura Meridiane, Bucure┼čti, 1996, p.181-194.)

Se poate observa, c─â aceast─â Cart─â a restaur─ârii din 1972, are un caracter mai mult na╚Ťional, se bazeaz─â pe tezele Cartei de la Vene╚Ťia din 1964 ┼či vine ├«n sprijinul specialistilor italieni.

Abia ├«nfiin╚Ťat─â Organiza╚Ťia Na╚Ťiunilor Unite ├«n conferin╚Ťa de la Londra din anul 1945, ├«ntemeiaz─â ├«n cadrul ei, UNESCO (Organiza╚Ťia Na╚Ťiunilor Unite pentru Educa╚Ťie, ┼×tiin╚Ť─â ┼či Cultur─â) ce vor avea sediul central la Paris. Acest mare organism interna╚Ťional, preocupat de protec╚Ťia ┼či cunoa┼čterea patrimoniului universal, ├«┼či dezvolt─â activitatea prin ├«nfiin╚Ťarea ICOM (Consiliul Interna╚Ťional al Muzeelor), ICOMOS (Consiliul Interna╚Ťional al Monumentelor ┼či Siturilor) ┼či ICCROM (Centrul Interna╚Ťional de Studii pentru Conservarea ┼či Restaurarea Bunurilor Culturale, care a luat fiin╚Ť─â ├«n 1959 la Roma). Localizarea acestora ├«n Italia, poate fi motivat─â de protec╚Ťia acordat─â monumentelor istorice din aceast─â ╚Ťar─â dar ┼či de studiile teoretice dezvoltate ┼či acumulate ├«ntr-o perioad─â de timp ├«ndelungat. Experien╚Ťa acumulat─â aici ┼či-a g─âsit ecou ├«n toate ╚Ť─ârile europene.


CARTA ORA┼×ELOR ISTORICE (Toledo 1986; Waschington 1987)

Aceast─â cart─â se refer─â la areale urbane, ie ele mari sau restr├ónse, inclusiv ora┼če sau centre ori cartiere istorice, ├«mpreun─â cu ambientul lor natural sau artificial. Dincolo de valoarea lor documentar─â, aceste areale sunt materializarera valorilor tradi╚Ťionale ale culturii urbane.

PRINCIPII ┼×I OBIECTIVE
1. Pentru a fi eficace, conservarea ora┼čelor istorice ┼či a zonelor istorice urbane trebuie s─â fie parte integrat─â ┼či coerent─â a politicilor de dezvoltare economic─â ┼či social─â ┼či a celor de urbanism ┼či amenajarea teritoriului la toate nivelurile.
2. Calit─â╚Ťile care sunt de conservat includ caracterul istoric al ora┼čului sau zonei urbane ├«mpreun─â cu toate caracteristicile materiale care exprim─â acest caracter, ├«n mod special:
a) textura urban─â definit─â prin parcele ┼či str─âzi
b) rela╚Ťia dintre construc╚Ťii ┼či spa╚Ťiul liber plantat
c) aspectul construc╚Ťiilor, interior ┼či exterior, definit prin scar─â, stil, tip structural, materiale, culoare ┼či decora╚Ťie
d) rela╚Ťia dintre ora┼čul sau zona istoric─â ┼či ambientul s─âu, fie el natural sau artificial
e) diferite tipuri de func╚Ťiuni pe care le-a avut ora┼čul ├«n decursul istoriei sale.
Oricare dintre aceste calit─â╚Ťi, amenin╚Ťate fiind, ar compromite autenticitatea ora┼čului sau zonei istorice.


CARTA GR─éDINILOR ISTORICE (Floren╚Ťa, 1982)
Art. 1. O gr─âdin─â istoric─â este o compozi╚Ťie aritectural─â ┼či hortical─â de interes public din punctul de vedere al artei sau istoriei, ┼či ca atare trebuie s─â fie considerat─â drept un monument.
(…)
Art. 3. Drept monument, gr─âdinile istorice trebuie conservate ├«n spiritul Cartei de la Vene╚Ťia. Cu toate acestea, de vreme ce este un monument viu, conservarea sa trebuie guvernat─â de reguli specifice ce fac subiectul prezentei carte.
Art. 4. Compozi╚Ťia arhitectural─â a gr─âdinii istorice include:
a) Planul ┼či topografia sa
b) Vegeta╚Ťia, incluz├ónd ├«n aceasta speciile, propor╚Ťiile, schemele coloristice, spa╚Ťierea ┼či ├«n─âl╚Ťimea
c) Tr─âs─âturile structurale ┼či decorative
d) Apa, fie ea st─ât─âtoare sau cuget─âtoare, cu reflectarea cerului


CARTA PROTEC┼óIEI ┼×I GESTIUNII PATRIMONIULUI ARHEOLOGIC (1990)
Art. 1. Defini╚Ťii ┼či introducere
Patrimoniul arheologic este parte a patrimoniului material pentru care ercetarea arheologic─â produce informa╚Ťia de baz─â. El cuprinde toate vestigiile existen╚Ťei umane ┼či const─â ├«n locuri referitoare la toate manifest─ârile umane, ├«n structuri abandonate, ├«n m─ârturii de toate naturile (inclusiv situri subterane ┼či subacvatice) ├«mpreun─â cu toate m─ârturiile materiale mobile asociate cu acestea.
Art. 2. Politici integrate de protec╚Ťie
Patrimoniul arheologic este o resurs─â fragil─â ┼či neregenerabil─â. De aceea folosin╚Ťa terenurilor trebuie controlat─â ┼či dezvoltat─â astfel ├«nc├ót s─â minimezeze distrugerea patrimoniului arheologic.
Politicile de protec╚Ťie a patrimoniului arheologic trebuie s─â constituie o component─â integral─â a politicilor relative la amenajarea teritoriului, dezvoltare ┼či planning, precum ┼či a celor culturale, educa╚Ťionale ┼či de protec╚Ťie a mediului (…)
(…)
Art.5. Investiga╚Ťie
(…) Trebuie s─â constituie un principiu general acela c─â str├óngerea de informa╚Ťii despre patrimoniul arheologic nu trebuie s─â distrug─â mai multe m─ârturii dec├ót este necesar pentru scopurile ┼čtiin╚Ťifice sau de protejare ale cercet─ârii. Tehnicile nedistructive, cercet─ârile aeriene ┼či terestre, prelevarea de probe trebuie ├«ncurajate ├«n detrimentul excav─ârilor la scar─â mare.
├Äntruc├ót escavarea implic─â ├«ntotdeauna necesitatea alegerii de documentat ┼či p─âstrat, cu costul pierderii altor informa╚Ťii ┼či chiar al distrugerii totale a monumentului, decizia de escavare trebuie luat─â dup─â o analiz─â detaliat─â.
Escav─ârile trebuie realizate ├«n situri sau monumente amenin┼čate de proiecte de dezvoltare, schimb─âri de utilizare a terenurilor, vandalism sau deteriorare natural─â.
├Än cazuri excep╚Ťionale, situri neamenajate pot fi excavate pentru elucidarea unor probleme ┼čtiin╚Ťifice (…). ├Än astfel de cazuri s─âp─âturile trebuie precedate de o evaluare complex─â a semnifica╚Ťiilor ┼čtiin╚Ťifice ale sitului.
(…)
Art. 6. ├Äntre╚Ťinere ┼či conservare
(…) Orice transfer a unor elemente patrimoniale spre noi amplas─âri reprezint─â o violare a principiului p─âstrprii patrimoniului ├«n contextul s─âu original (…).
Acela┼či principiu cere ca patrimoniul arheologic s─â nu fie expus prin excavare sau l─âsat dup─â excavare dac─â nu au fost luate ┼či garantate m─âsurile necesare pentru ├«ntre╚Ťinerea ┼či gestiunea sa.
(…)
Art. 7. Prezentare, informare, ┼či reconstituiri
(…) reconstruc╚Ťiile nu trebuiesc realizate direct deasupra m─ârturiilor arheologice ┼či trebuiesc a fi marcate ca atare.


CARTA PROTEC┼óIEI ┼×I GESTIUNII PATRIMONIULUI SUBACVATIC (1996)
Prin ├«ns─â┼či natura sa, patrimoniul arheologic subacvatic este o resurs─â interna╚Ťional─â.


CARTA PATRIMONIULUI VERNACULAR (1999)
1. Exemple ale vernacului se g─âsesc prin:
– maniera de construc╚Ťie ├«mp─ârt─â┼čit─â e comunitate
– un caracter local sau regional adecvat ambientului
– coeren╚Ť─â a stilului, a formei ┼či imaginii, sau prin utilizarea tipurilor constructive stabilite prin tradi╚Ťie
– transmiterea informal─â a competen╚Ťei e concepere ┼či construire
– un r─âspuns eicient dat constr├óngerilor func╚Ťionale, sociale sau ambientale
– o aplicare eficient─â a metodelor ┼či meseriilor tradi╚Ťionale de construc╚Ťie
Principii de conservare
(…)
3. Vernacularul este rareori reprezentate de structuri individuale, ┼či este conservat cel mai bine prin ├«ntre┼činerea ┼či conservarea ansamblurilor ┼či a┼čez─ârilor de caracter reprezentativ, regiune cu regiune.
4. Vernacularul construit este parte integrant─â a peisajului cultural (…).
5. Vernacularul ia nu numai forma fizic─â a construc╚Ťiilor, structurilor ┼či spa╚Ťiilor, dar ┼či a felului ├«n care acestea sunt folosite ┼či ├«n╚Ťelese, precum ┼či a tradi╚Ťiilor ┼či semnifica╚Ťiilor ce le sunt asociate.
Recomand─âri e lucru:
(…)
3. Tehnici tradi╚Ťionale de construc╚Ťie. Continuitatea tehnicilor tradi╚Ťionale de construc╚Ťie ┼či a meseriilor asociate cu vernacularul este fundamental─â pentru expresia acestuia, ┼či fundamental─â pentru repararea ┼či restaurarea acestor structuri. Astfel de me┼čte┼čuguri trebuiesc p─âstrate, inventariate ┼či trecute noilor genera╚Ťii de me┼čte┼čugari ┼či constructori prin formare ┼či perfec╚Ťionare.
(…)
Modific─ârile ├«ntreprinse de-a lungul timpului trebuiesc ├«n╚Ťelese ┼či apreciate ca aspecte importante ale vernacularului. Aducerea tuturor p─âr╚Ťilor edificiului la expresia unei singure perioade nu trebuie s─â fie obiectivul interven╚Ťiei asupra structurilor vernaculare.


CARTA INTERNAŢIONALĂ A TURISMULUI CULTURAL (1999)
Se refer─â la importan╚Ťa cultural─â a monumentelor istorice, ansamblurilor ┼či siturilor, ├«n circuitele turistice interna╚Ťionale.

Revino la inceputul articolului