Degradarea

Degradarea – unui material are loc prin procese de alterare ce modific─â natura chimic─â a acestuia sub influen╚Ťa radia╚Ťiilor electromagnetice ╚Öi a agen╚Ťilor chimici ╚Öi microbiologici, asista╚Ťi uneori de factori climaterici. Exemple de degrad─âri ale materialelor din componen╚Ťa bunurilor de patrimoniu cultural:coroziunea materialelor metalice; putrezirea lemnului, a h├órtiei, a pieii/pergamentului, a materialelor  textile; decolorarea pigmen╚Ťilor; opalizarea sticlei.Trebuie f─âcut─â distinc╚Ťie ├«ntre degradare ┼či deteriorare.

Deteriorarea – este rezultatul unor procese de destruc╚Ťie ce modific─â starea fizic─â a unui element structural sau func╚Ťional, sub ac╚Ťiunea factorilor fizico-mecanici ╚Öi climaterici. Exemple de deterior─âri ale bunurilor de patrimoniu cultural ╚Öi/sau ale materialelor din componen╚Ťa acestora: fracturarea unei grinzi; desprinderea tencuielii, sf├ó╚Öierea suportului papetar sau textil, dilatarea panourilor de lemn. De obicei, degradarea se desf─â╚Öoar─â, de la exterior spre interiorul materialului, ├«n timp ce deteriorarea evolueaz─â din punctele de rezisten╚Ť─â minim─â (de exemplu punctele cu defecte naturale sau de fabricare) spre orice direc╚Ťie, ├«ndeosebi spre cele permise/oferite de stabilitatea structural─â minim─â. Sunt cunoscute o serie de cazuri ├«n care cele dou─â efecte apar fie concomitent, fie consecutiv, mecanismul evolu╚Ťiei lor fiind foarte greu de eviden╚Ťiat. Coroziunea, efluorescenta, carbonizare, putrezire, decolorare sau modificare cromatica, monolitizare ÔÇô ca exemple.

Durabilitate – este proprietatea de a rezista la deteriorare ╚Öi degradare prin utilizare.

Permanenta – este o ├«nsu╚Öire care indic─â faptul c─â un obiect ├«╚Öi p─âstreaz─â calit─â╚Ťile sale ini╚Ťiale.

Umiditatea absoluta – Umiditatea absolut─â (g/m3), notat─â cu U.A., este cantitatea de vapori de ap─â, exprimat─â ├«n grame, con╚Ťinut─â de volumul unui m3 de aer. Cunoa╚Öterea umidit─â╚Ťii absolute nu este concludent─â pentru conservarea bunurilor de patrimoniu cultural, m─âsurarea acesteia fiind dificil─â. Pentru evaluarea corect─â a calit─â╚Ťii mediului ambiant este necesar─â cunoa╚Öterea umidit─â╚Ťii relative.

Umiditatea de saturare – Cantitatea maxim─â de vapori de ap─â pe care poate s─â o con╚Ťin─â un m3 de aer la o anumit─â temperatur─â, aceasta cre╚Öte odat─â cu cre┼čterea temperaturii. La 20┬░C este de 17 g/m3

Umiditatea relativa – Umiditatea relativ─â (U.R.) este raportul dintre umiditatea absolut─â ╚Öi cea de saturare:.U.R. (%) = U.A./U.S. x 100; U.A.-umiditatea absolut─â; U.S.- =umiditatea de saturare. O sala de muzeu cu temperatura de 20┬░C si U.A. de 8 g/m3, are U.R. de 47%

Hidrogenul sulfurat (H2S) – este un gaz incolor, cu miros nepl─âcut, de ou─â clocite, perceptibil chiar la concentra╚Ťii foarte mici. H2S este solubil ├«n ap─â, d├ónd solu╚Ťii acide. La 20┬░C solu╚Ťia saturat─â con╚Ťine 3,85 g de H2S/litru de ap─â. H2S exist─â ├«n gazele naturale, ├«n petrol, ├«n gazele vulcanice ┼či ├«n izvoarele sulfuroase. Putrefac╚Ťia unor substan╚Ťe albuminoase7, ca cele din albu┼čul de ou, favorizat─â de bacterii aerobe produce H2S. H2S se ob╚Ťine prin descompunerea materiilor organice ce con╚Ťin sulf, existente ├«n apa neaerat─â a b─âl╚Ťilor. ├Än ape, H2S se formeaz─â ┼či prin reducerea sulfa╚Ťilor din apele naturale ├«n condi╚Ťii anaerobe: SO42- + 8H+ + 8e Ôćĺ H2S + 2H2O + 2OHÔÇô. Hidrogenul sulfurat contribuie la formarea acidului sulfuric, deoarece este oxidat ├«n atmosfer─â, rezult├ónd SO2. Transformarea hidrogenului sulfurat ├«n SO2 sub ac╚Ťiunea oxigenului din aer are loc rapid (├«n 1ÔÇô2 zile). 2H2S + 3O2 Ôćĺ 2SO2 + 2H2O Sub ac╚Ťiunea hidrogenului sulfurat, pigmentul ÔÇ×alb de plumbÔÇť [2PbCO3┬ĚPb(OH) 2] cap─ât─â mai ├«nt├ói o nuan╚Ť─â brun─â, dup─â care se ├«nnegre╚Öte complet, ├«n situa╚Ťia ├«n care pigmentul nu a fost suficient protejat de liant. Din cauza hidrogenului sulfurat, obiectele din argint cap─ât─â o patin─â neagr─â, de cele mai multe ori nedorit─â.

Dioxidul de sulf (SO2) – este un gaz incolor, cu miros ├«n╚Ťep─âtor ╚Öi gust acru. SO2 este foarte solubil ├«n ap─â: la 20┬░C ┼či 1 atm, ├«ntr-un litru de ap─â se dizolv─â 40 de litri de SO2. La dizolvare, o parte din SO2 reac╚Ťioneaz─â cu apa, form├ónd acid sulfuros (H2SO3): SO2 + H2O Ôćö H2SO2. Sursa principal─â de poluare cu SO2 este constituit─â de arderea c─ârbunilor, care con╚Ťin, ├«n func╚Ťie de zona geografic─â din care sunt extra ╚Öi, ├«ntre 1 ╚Öi 6% sulf: S+O2 Ôćĺ SO2 Cele mai importante surse industriale de poluare cu SO2 sunt: industria metalurgic─â, rafin─âriile de petrol, fabricile de acid sulfuric ┼či procesele de cocsificare a c─ârbunilor. ├Än regiunile vulcanice exist─â SO2 ├«n cantitate destul de mare. Se presupune c─â acesta se ob╚Ťine prin oxidarea piritei, FeS2 care intr─â ├«n compozi╚Ťia rocilor vulcanice: 4FeS2 + 11O2 Ôćĺ 2Fe2O3 + 8SO2. Dioxidul de sulf este principalul poluant al aerului, care intervine ├«n degradarea pietrei; depunerile ├«nchise la culoare ╚Öi crustele negre observate pe suprafa╚Ťa monumentelor din piatr─â con╚Ťin sulfa╚Ťi de calciu (CaSO4 ╚Öi CaSO4┬Ě2H2O).

Ploi acide -Ploile acide sau precipita╚Ťiile acide sunt precipita╚Ťiile cu pH mai mic de 5,65.

Poluan╚Ťii care contribuie la formarea ploilor acide sunt SO2 ╚Öi NOx. ├Än precipita╚Ťiile acide predomin─â doi acizi: H2SO4 ╚Öi HNO3. Acidul sulfuric (H2SO4) se ob╚Ťine prin oxidarea SO2 cu oxigenul din aer, urmat─â de reac╚Ťia H2SO3 cu apa. Particulele de funingine pot ac╚Ťiona drept catalizatori pentru oxidarea 2SO2 cu oxigenul din aer. Acidul azotic (HNO3) se ob╚Ťine din NO ╚Öi NO2. ├Än aerul pur, ├«n absen╚Ťa O3, la temperaturi mai mici de 500 ┬░C, NO este oxidat foarte lent la NO2. NO2 reac╚Ťioneaz─â cu apa, cu formare de HNO3, HNO2 sau NO. ├Än prezen╚Ťa apei ┼či a oxigenului, NO2 se transform─â ├«n HNO3.

Dati exemple de 3 surse de iluminare. Precizati care este sursa de iluminare artificiala care are cea mai mare emisie de radiatii UV. – Se folosesc trei surse de iluminare: natural─â, incandescent─â sau cald─â, fluorescent─â sau rece. Emisia de radia╚Ťii UV a l─âmpilor incandescente este nesemnificativ─â (0,1 %). ├Än schimb, l─âmpile fluorescente au o emisie destul de mare (3,5 %) de radia╚Ťii UV. Pentru bunurile de patrimoniu cultural confec╚Ťionate din materiale organice este indicat─â iluminarea incandescent─â, care este cel mai pu╚Ťin nociv─â. Cele mai d─âun─âtoare sunt radia╚Ťiile ultraviolete (UV). Acestea au lungimea de und─â ╬╗ cuprins─â ├«ntre 10 ╚Öi 400 nm) ╚Öi sunt prezente ├«n radia╚Ťia solar─â (radia╚Ťia electromagnetic─â emis─â de Soare) ├«n propor╚Ťie de Ôëů6 %.

Ce este hartia? Care este componentul principal al acesteia? – H├órtia este un material fibros, care se prezint─â sub form─â de foi sub╚Ťiri. Structura fibroas─â, laminar─â a h├órtiei se formeaz─â prin deshidratarea unei suspensii de fibre celulozice ├«n ap─â pe o sit─â plan─â, cu o anumit─â fine╚Ťe pentru a re╚Ťine c├ót mai multe fibre. Componentul principal al h├órtiei este celuloza.

Precizati cele 2 mecanisme principale prin care are loc imbatranirea hartiei. – ├Än timp, suporturile papetare sufer─â efecte de deteriorare ╚Öi degradare, care au la baz─â procese de destruc╚Ťie fizico -mecanic─â ╚Öi climatic─â, precum ╚Öi procese de alterare prin scindarea lan╚Ťurilor macromoleculare ale celulozei, fenomen ireversibil denumit ÔÇ×├«mb─âtr├ónirea h├órtieiÔÇť.Toate sortimentele de h├órtie sunt supuse ac╚Ťiunii acestui proces. ├Ämb─âtr├ónirea h├órtiei este cauzat─â de procese de destruc╚Ťie a lan╚Ťurilor macromoleculare ale celulozei ╚Öi are loc ├«n urma ac╚Ťiunii factorilor endogeni ┼či exogeni, care determin─â producerea de reac╚Ťii de hidroliz─â catalizat─â de acizi ┼či reac╚Ťii de oxidare.

Precizati factorii care genereaza aciditatea hartiei ÔÇô Factori endogeni – S-a constatat c─â sistemul de ├«ncleiere colofoniu/Al2(SO4)3 este principalul ÔÇ×vinovatÔÇť pentru sc─âderea rapid─â a durabilit─â╚Ťii h├órtiilor fabricate dup─â anul 1900. Prezen╚Ťa   Al2(SO4)3 ├«n h├órtie reprezint─â o cauz─â pentru destruc╚Ťia fibrelor. Fenomenul se explic─â prin faptul c─â Al2(SO4)3 (o sare provenit─â de la un acid tare ╚Öi o baz─â slab─â) reac╚Ťioneaz─â c u apa din h├órtie. Ca urmare a reac╚Ťiei de hidroliz─â1 a Al2(SO4)3, pH-ul h├órtiei este cuprins ├«ntre 3,8 ╚Öi 4,5; acesta este propice unei ac╚Ťiuni destructive asupra fibrelor celulozice, favoriz├ónd procesele de hidroliz─â a celulozei. Factori exogeni – Procesul de ├«mb─âtr├ónire a suporturilor papetare din materiale celulozice este influen╚Ťat ┼či de cauze exogene, determinate de procesele de tip─ârire, imprimare, scriere ┼či desenare sau datorate condi╚Ťiilor de mediu ├«n care se p─âstreaz─â acestea.

Ce este foxing-ul? Precizati cauzele aparitiei foxing-ului – Foxing-ul const─â ├«n formarea unor pete colorate, a c─âror culoare variaz─â de la brun-ro┼čcat p├ón─â la galben, pe c─âr╚Ťi, documente ┼či alte suporturi celulozice. Aceste pete au o culoare asem─ân─âtoare cu cea a bl─ânii de vulpe. Apari╚Ťia petelor poate fi cauzat─â de contaminarea h├órtiei cu metale (fier, cupru, zinc) ╚Öi de ac╚Ťiunea microorganismelor. Particulele ce con╚Ťin fier pot ajunge ├«n h├órtie din apa folosit─â ├«n procesul de fabricare a h├órtiei sau de la utilajele vechi. Aceast─â din urm─â explica╚Ťie se bazeaz─â pe faptul c─â exist─â unele h├órtii care con╚Ťin particule de alam─â; prin coroziunea acestora se formeaz─â produ╚Öi de coroziune ai cuprului de culoare neagr─â sau verde, care pot include clor din reziduurile provenite de la agen╚Ťii de ├«n─âlbire. Produ╚Öii de coroziune ai fierului sunt de culoare maro.

Enumerati metodele utilizate pentru a monitoriza degradarea hartiei – M─âsurarea pH-ului h├órtiei, testarea solubilit─â╚Ťii h├órtiei ├«n solu╚Ťie de NaOH 17,5 %, determinarea indicelui de cupru, determinarea gradului de polimerizare a celulozei.

Precizati care fibra naturala cu cel mai mare continut de celuloza – Fibra de bumbac este o fibr─â natural─â vegetal─â celulozic─â, prelungire epidermic─â unicelular─â a cojii semin╚Ťelor plantelor din familia Malvacee, genul Gossypium. Procentul de celuloz─â pe care-l con╚Ťine este de p├ón─â la 90 %, fiind cea mai pur─â form─â de celuloz─â existent─â in natura.

Enumerati factori care contribuie la degradarea fibrelor celulozice – Degradarea fibrelor celulozice are loc sub ac╚Ťiunea radia╚Ťiilor electromagnetice, a umidit─â╚Ťii ╚Öi a temperaturii, precum ╚Öi a agen╚Ťilor chimici (acizi, baze, oxidan╚Ťi) ╚Öi biologici (ciuperci ╚Öi bacterii).

Precizati care este compozitia chimica a lemnului – Lemnul este alc─âtuit din substan╚Ťe organice ┼či substan╚Ťe anorganice care se grupeaz─â ├«n dou─â categorii: – componente principale: (reprezint─â ~96 % din compozi╚Ťia chimic─â a lemnului): celuloz─â, hemiceluloz─â, lignin─â, ap─â; – componente secundare: r─â┼čini, uleiuri eterice, gume, taninuri, coloran╚Ťi, substan╚Ťe anorganice (unii compu┼či ai K, Na, Ca, P etc.), care se g─âsesc ├«n cantit─â╚Ťi mici ├«n compozi╚Ťia chimic─â a lemnului.

Precizati cele 3 tipuri de ciuperci care degradeaza lemnul – Ciupercile care determin─â apari╚Ťia putregaiului alb (Basidiomycota), Ciupercile care determin─â apari╚Ťia putregaiului brun (Serpula lacrimans), Ciupercile care determin─â apari╚Ťia putregaiului moale (Ascomycota si Deuteromycota).

Precizati conditiile in care cuprul se acopera cu un strat de ÔÇ×coclealaÔÇŁ + reactia chimica – Cuprul se oxideaz─â ├«n aer umed: sub ac╚Ťiunea oxigenului ╚Öi a dioxidului de carbon, se acoper─â cu un strat verde de ÔÇ×cocleal─âÔÇť (carbonat bazic de cupru, CuCO3┬ĚCu(OH)2). Reactia chimica: 2Cu + H2O + CO2 + O2 Ôćĺ  CuCO3┬ĚCu(OH)2

Precizati conditiile in care are loc innegrirea argintului + reactia chimica – Argintul, ├«n contact cu aerul, se ├«nnegre╚Öte cu timpul din cauza form─ârii la suprafa╚Ť─â a unui strat de sulfur─â de argint, Ag2S, argintul fiind u╚Öor atacat de urmele de hidrogen sulfurat existent ├«n aer. Reactia chimica: 4Ag + O2+ 2H2S Ôćĺ 2Ag2S + 2H2O

Precizati ce substante pot ataca aurul – Aurul este atacat de agen╚Ťi oxidan╚Ťi puternici ├«n prezen╚Ťa ionilor cu care formeaz─â complec╚Öi (apa regala). ├Än prezen╚Ťa aerului, este atacat ╚Öi de solu╚Ťii de cianuri alcaline, d├ónd cianuri complexe (la baza metodei de obtinere aur prin cianurare).

Mentionati compozitia apei regale – un amestec de trei p─âr╚Ťi acid clorhidric concentrat ╚Öi o parte de acid azotic concentrat, cu formare de acid tetraclorauric

Precizati in ce consta ÔÇ×ciuma staniuluiÔÇť si conditiile de aparitie – Faptul c─â, uneori, c├ónd sunt men╚Ťinute mai mult timp la temperaturi sc─âzute, obiectele de staniu se acoper─â pe alocuri sau ├«n ├«ntregime cu o pulbere cenu╚Öie, proces care se poate propaga apoi ├«n ├«ntregul obiect, pref─âc├óndu-l ├«n pulbere ÔÇô fenomen numit ÔÇ×ciuma staniuluiÔÇť ÔÇô este cauzat de transformarea staniului alb ├«n staniu cenu╚Öiu. Aceast─â tendin╚Ť─â este cu at├ót mai mare, cu c├ót temperatura este mai mic─â de 18 ┬░C sau c├ónd staniul alb este contaminat cu staniu cenu╚Öiu.

Ce sunt aliajele? – Aliajele sunt materiale metalice ob╚Ťinute prin difuzia ├«n stare topit─â a dou─â sau mai multe metale; uneori, aliajele rezult─â din metale cu adaosuri de nemetale.

Precizati principalele tipuri de aliaje feroase ÔÇô fonta (de turnatorie, alba, maleabila, cenusie, ductila) si otelul (moale, semidur, dur).

Ce este fonta? – este un aliaj de fier ╚Öi carbon, cu un con╚Ťinut de carbon care variaz─â de la 2 % la 4,5 %.

Ce este otelul? – este numele comun al aliajelor fier-carbon ├«n care cantitatea relativ─â de carbon variaz─â ├«ntre 0,03 % ╚Öi 2 %

Precizati tipurile principale de aliaje ale cuprului ÔÇô bronzul si alama

Ce este bronzul? – Bronzul este, probabil, cel mai vechi aliaj produs pe scar─â larg─â. Termenul bronz nu se refer─â la un singur aliaj, ci la o clas─â de aliaje care con╚Ťin cupru (80-95 %) ╚Öi staniu (20-5 %); uneori, mai pot con╚Ťine ╚Öi alte metale, ├«n propor╚Ťii mici, cum ar fi zincul ╚Öi plumbul.

Ce este alama? – Alama este un aliaj de cupru ╚Öi zinc de culoare galben─â, ductil ╚Öi maleabil. Cele mai multe tipuri vechi de alam─â con╚Ťin 60-85 % cupru ╚Öi 40-15 % zinc ╚Öi ocazional, cantit─â╚Ťi mici de alte metale.

Ce este caratul? Care este compozitia aurului de 18 carate? – este un indice pentru con╚Ťinutul ├«n aur al aliajelor acestuia, exprimat prin num─ârul p─âr╚Ťilor de aur din 24 de p─âr╚Ťi de aliaj; prin urmare, aurul de 24 de carate este aur pur. Aurul de 18 carate con╚Ťine 75 % aur, iar cel de 14 carate con╚Ťine 58,33 % aur.

Ce metale intra in compozitia aliajului utilizat pentru confectionarea de monede? ÔÇô Pe l├óng─â argint, aliajul utilizat pentru confec╚Ťionarea de monede con╚Ťine cupru (6,19 %), plumb (0,8 %), aur (0,3 %) ╚Öi urme de arsen ╚Öi stibiu (antimoniu).

Compozi╚Ťia acestui aliaj nu a variat timp de mai multe secole.

Ce metale intra in compozitia aliajelor de lipire moale? ÔÇô Toate aliajele de plumb pentru lipire moale con╚Ťin plumb ╚Öi staniu amestecate ├«n propor╚Ťii care variaz─â de la mai pu╚Ťin de 30 % plumb (╚Öi 70 % staniu) p├ón─â la 98 % plumb (╚Öi doar 2 % staniu).

Ce este coroziunea? – Procesul de degradare a metalelor ╚Öi aliajelor sub ac╚Ťiunea substan╚Ťelor din mediul ├«nconjur─âtor. Coroziunea este un proces de oxidare a metalelor. Toate metalele si aliajele, cu exceptia celor nobile, au tendinta de a se combina cu substantele oxidante din mediul inconjurator. Sunt reactii de tip redox. Exemplul clasic este ruginirea fierului.

Care este cel mai frecvent tip de coroziune? – Cel mai frecvent tip de coroziune este ruginirea fierului; reactie de tip redox, fierul este oxidat iar oxigenul este redus.

In ce conditii are loc coroziunea fierului? – Coroziunea fierului are loc doar dac─â acesta se afl─â ├«n prezen╚Ťa oxigenului ╚Öi a apei. Fierul perfect uscat nu rugine╚Öte la temperatura obi╚Önuit─â; de asemenea, fierul nu rugine╚Öte c├ónd se afl─â ├«n ap─â, dac─â aceasta nu con╚Ťine oxigen. Ruginirea este o reac╚Ťie redox ├«n care fierul este oxidat ╚Öi oxigenul este redus.

Clasificati metalele si aliajele cunoscute in antichitate in functie de predispozitia acestora la coroziune

1. Metale nobile ╚Öi aliaje ale acestor metale, care rezist─â la coroziune ├«n toate mediile naturale ╚Öi ├«n orice condi╚Ťii de mediu; exemple: platina, aur ╚Öi aliaje de aur.

2. Metale și aliaje care sunt ușor, dar uniform corodate. Unii dintre produșii de coroziune ai acestor metale și aliaje sunt destul de stabili și formează straturi protectoare; exemple: argint, cupru și aliaje ale acestor metale.

3. Metale ╚Öi aliaje ale metalelor cunoscute sub denumirea de metale comune, care se corodeaz─â rapid ├«n majoritatea condi╚Ťiilor de mediu; exemple: fier ╚Öi o╚Ťel.

Care este compusul care se formeaza atunci cand este pusa in evidenta ÔÇ×boala bronzuluiÔÇť? – Dac─â, prin degradarea unui obiect confec╚Ťionat din cupru sau aliaje de cupru se formeaz─â clorur─â de cupru (I), procesul de degradare poart─â denumirea de ÔÇ×boala bronzuluiÔÇť sau ÔÇ×cancerul bronzuluiÔÇť.

Ce sunt pietrele? – Pietrele reprezint─â fragmente de dimensiuni ╚Öi forme diferite dintr-o roc─â solid─â, dur─â ╚Öi casant─â r─âsp├óndit─â la suprafa╚Ťa sau ├«n interiorul scoar╚Ťei P─âm├óntului.

Ce sunt rocile? – Orice material natural compact, dur sau moale, format din unul sau mai multe minerale, cu compozi╚Ťie aproape uniform─â, care alc─âtuie╚Öte scoar╚Ťa P─âm├óntului, poart─â denumirea de roc─â.

Clasificati rocile in functie de originea lor si dati cate 2 exemple din fiecare – Rocile magmatice (bazalt, granit, andezit, obsidian); rocile sedimentare (travertin, c─ârbuni, calcar); rocile metamorfice (╚Öisturile cristaline, cuar╚Ťitul, marmura).

Care este mineralul care intra in compozitia calcarului – Calcarul (piatra de var), frecvent ├«nt├ólnit ├«n scoar╚Ťa p─âm├óntului, este format din cristale mici de calcit (carbonat de calciu, CaCO3). De obicei, este amestecat cu alte minerale, de exemplu cu carbonat de magneziu, c├ónd se nume╚Öte dolomit (CaCO3┬ĚMgCO3). C├ónd este amestecat cu argil─â, se nume╚Öte marn─â.

Ce este marmura? ÔÇô Marmura este o varietate cristalin─â de carbonat de calciu care se extrage din cariere; poate fi alb─â, cu cristale m─ârunte care se aseam─ân─â cu zah─ârul ÔÇô de unde ╚Öi numele de marmur─â zaharoid─â ÔÇô sau colorat─â ├«n roz, galben, verde, negru din cauza diferitelor impurit─â╚Ťi infiltrate ├«n masa de carbonat de calciu.

Ce este ghipsul? – Ghipsul (sulfat de calciu dihidrat, CaSO4┬Ě2H2O) se g─âse╚Öte ├«n natur─â. Este incolor sau divers colorat ├«n func╚Ťie de impurit─â╚Ťile pe care le con╚Ťine, cu aspect sticlos, sidefiu ori m─ât─âsos, cu duritate mic─â (2 ├«n scara Mohs), av├ónd numeroase utiliz─âri ├«n industrie.

Ce este alabastrul? – Ghipsul cristalizat ╚Öi translucid se nume╚Öte alabastru ╚Öi se aseam─ân─â cu marmura; el are valoare ca piatr─â de ornamenta╚Ťie ├«n construc╚Ťie sau pentru confec╚Ťionarea de obiecte de art─â, put├óndu-se lustrui ╚Öi lucra foarte bine. ├Än stare pur─â, cristalin─â, este alb, dar poate fi colorat din cauza impurit─â╚Ťilor.

In ce conditii are loc carbonatarea marmurei?+ ecuatii chimice – Calcitul, practic insolubil ├«n ap─â la temperatura ambiant─â, la contactul cu apa de ploaie care con╚Ťine dioxid de carbon, reac╚Ťioneaz─â conform urm─âtoarei reac╚Ťii chimice:

CaCO3 + CO2 + H2O Ôćĺ  Ca(HCO3)2

Conform acestei reac╚Ťii, carbonatul de calciu, CaCO3 este transformat ├«n carbonat acid de calciu, Ca(HCO3)2. Acesta este solubil ├«n ap─â; prin urmare, la suprafa╚Ťa marmurei se ob╚Ťine o solu╚Ťie apoas─â de Ca(HCO3)2, care poate fi ├«ndep─ârtat─â prin sp─âlare, ceea ce conduce la pierderea de material. C├ónd marmura este sp─âlat─â de ploi acide timp ├«ndelungat, CaCO3 se dizolv─â ╚Öi se redepune superficial:

Ca(HCO3)2 Ôćĺ CaCO3+CO2+H2O

Cand se produce sulfatarea marmurei? + reactii chimice – Sulfatarea marmurei se produce atunci c├ónd acidul sulfuric (H2SO4), dizolvat ├«n apa de ploaie ╚Öi ├«n rou─â, care vine ├«n contact cu suprafa╚Ťa unui obiect, reac╚Ťioneaz─â cu carbonatul de calciu, transform├óndu-l ├«n sulfat de calciu dihidrat (ghips), ├«n conformitate cu urm─âtoarea reac╚Ťie: CaCO3 + H2SO4 + H2O Ôćĺ CaSO4.H2O + CO2

Mentionati efectul sulfatarii marmurei ÔÇô formarea de ghips, mai solubil in apa; poate patrunde in marmura ce duc la tensiuni si degradare a obiectului.

Care este componentul principal al crustei negre ÔÇô ghipsul; prezenta este urmarea reactiei dintre calcit si SO2

Ce este sticla? Proprietati – Sticla este un amestec de SiO2 cu silica╚Ťi ai unor metale. Neav├ónd o compozi╚Ťie chimic─â unitar─â, sticla nu are un punct de topire definit; devine lichid─â la peste 1400 ┬║C. ├Änainte de a deveni lichid─â, se ├«nmoaie trec├ónd prin diferite grade de viscozitate, ceea ce ├«i permite s─â fie prelucrat─â (prin suflare, turnare sau presare). Prin r─âcire se solidific─â treptat ├«ntr-o mas─â amorf─â, dur─â ╚Öi transparent─â.

Precizati materiile prime pricipale utilizate pentru fabricarea sticlei pana in sec 17-lea – Sticla a fost fabricat─â ├«n principal prin topirea nisipului de cuar╚Ť cu piatr─â de var ╚Öi carbonat de potasiu.

Precizati materiile prime pricipale utilizate pentru obtinerea materialelor ceramice si mentionati care este cea mai importanta proprietate a acestora – Materiile prime principale utilizate pentru ob╚Ťinerea materialelor ceramice suntargila ╚Öi caolinul. Proprietatea cea mai important─â a acestor materii prime este plasticitatea.

Precizati materiile prime pricipale utilizate pentru obtinerea portelanului + proprietati – Por╚Ťelanul se fabric─â din caolin (50 %), cuar╚Ť (25 %) ╚Öi feldspat (25 %). Amestecul este tratat fie cu o cantitate mic─â de ap─â, care ├«l transform─â ├«ntr-o mas─â plastic─â ce se prelucreaz─â, fie cu un adaos de carbonat de sodiu care ├«l face fluid, astfel ├«nc├ót poate fi turnat ├«n forme de ghips ├«n care se solidific─â. Por╚Ťelanul este dur, are aspect alb – l─âptos ╚Öi sunet clar la lovire. Nu este atacat de acizi, cu excep╚Ťia acidului fluorhidric (HF), dar este atacat de topituri alcaline.

Clasificati picturile murale in functie de liantul utilizat – Picturi ÔÇ×a frescoÔÇť (adic─â pe var proasp─ât, crud, necarbonatat – liantul este carbonatul de calciu rezultat din carbonatarea hidroxidului de calciu (var stins) cu CO2 din atmosfer─â) si picturi ÔÇ×a seccoÔÇť– realizate pe suport uscat, rezult├ónd din amestecul pigmen╚Ťilor cu lian╚Ťi organici (ou, cleiuri animale, ulei de in, liant acrilic, etc.).

Ce sunt pigmentii? ÔÇô Pigmen╚Ťii sunt substan╚Ťe colorate de natur─â anorganic─â sau organic─â (naturale sau de sintez─â), insolubile ├«n mediul ├«n care sunt suspenda╚Ťi ╚Öi capabili s─â coloreze prin acoperire diverse materiale.

Prin ce se deosebesc pigmentii de coloranti? – Spre deosebire de coloran╚Ťi, pigmen╚Ťii nu p─âtrund ├«n interiorul corpurilor pe care sunt aplica╚Ťi ╚Öi formeaz─â numai un strat (pelicul─â) pe suprafa╚Ťa acestora.

Care sunt gazele poluante care contribuie la alterarea pigmentilor? – dioxid de sulf (SO2), hidrogen sulfurat (H2S), ozon (O3). Sub actiunea oxigenului si a hidrogenului sulfurat, albul de plumb se inchide la culoare.

Precizati produsii principali ai reactiilor care au loc intre albul de plumb si oxigen, respectiv hidrogen sulfurat. – ├Än prezen╚Ťa H2S sunt afecta╚Ťi pigmen╚Ťiipe baz─â de cupru ╚Öi plumb.Alterarea albului de plumb este cel mai frecvent ├«nt├ólnit─â:

2PbCO3.PbOH+ 3H2S Ôćĺ 3PbS + 2CO2 + 4H2O

Prezen╚Ťa H2S se face sim╚Ťit─â ╚Öi pe lucr─âri de interior, acumularea acestuia duc├ónd la o ├«nchidere a culorii din ce ├«n ce mai accentuat─â.Toate alter─ârile chimice sunt favorizate de prezen╚Ťa umidit─â╚Ťii.

Scrieti reactia chimica care are loc la transformarea pigmentului albastru azurit, sub actiunea umiditatii si precizati ce culoare are prodului de reactie. – Sub ac╚Ťiunea prelungit─â a umidit─â╚Ťii, unii pigmen╚Ťi sufer─â alter─âri de culoare care practicsunt ireversibile.Astfel, pigmentul albastru azurit se transform─â ├«n verde, a╚Öa cum se observ─â ├«ndeosebi pe zonele cu umiditate de capilaritate sau de infiltra╚Ťie ale bisericilor cu pictur─â exte rioar─â din Bucovina.Compozi╚Ťia culorii verzi poate fi diferit─â. ├Än mod obi╚Önuit se formeaz─â malachitul.

2[2CuCO3.CuOH)]2 + H2O Ôćĺ  3[2CuCO3.CuOH)]2 + CO2

Care este compusul care se obtine prin incalzirea pigmentului albastru azurit la 410 grade C? ÔÇô Azuritul (2CuCO3┬ĚCu(OH)2) se ├«nnegre╚Öte prin ├«nc─âlzire la 410 ┬░C, deoarece trece ├«n tenorit (oxid de cupru (II), CuO), fenomen observat la biserica m─ân─âstirii Moldovi╚Ťa, ├«n regiunile superioare de pe fa╚Ťada de sud, ├«n urma unui incendiu.

Ce transformari sufera cinabrul HgS, sub actiunea luminii solare? – Nerezistent la lumina solar─â, tinde s─â se ├«nnegreasc─â. Are loc un proces fizic, prin care cinabrul de culoare ro╚Öie, cristalizat ├«n sistemul hexagonal, trece ├«n metacinabru de culoare neagr─â, cristalizat ├«n sistemul cubic (fenomen de polimorfism)

Revino la inceputul articolului