Dendrocronologia in restaurare

REZUMAT

Un tablou pe lemn este o pictura realizata pe o singura bucata de lemn sau pe mai multe piese de lemn imbinate. Lemnul a fost suportul cel mai uzual pentru picturi pana in sec. al XVI-lea cand panza a devenit instrumentul cel mai popular. Nici macar fresca sau pergamentul nu au putut concura cu acest suport pentru pictura.

Pictura pe lemn este foarte veche, exista o serie de picturi datand din sec. al VI-lea i.C. insa majoritatea picturilor s-au pierdut.

Lemnul a fost foarte folosit ca suport pentru pictura mai ales pentru pictura bizantina – Icoane – utilizandu-se doua tipuri de tehnica: tempera si ceara fierbinte, ambele folosite in antichitate.

Desi exista unele referinte literare care atesta folosirea picturii pe lemn inntre Antichitatea tarzie si perioada romanica, nu exista dovezi concrete care sa se fi pastrat. In sec. al XII lea pictura pe lemn cunoaste o revigorare a stilului din cauza obiceiurilor religioase si a noilor aranjamente din interiorul bisericilor (altarul trebuia sa prezinte imaginea de sfinti in genunchi astfel ca a inceput sa existe comanda pentru acest program).

Secolele XIII-XIV in Italia au fost foarte populare din acest punct de vedere, insa se estimeaza ca in procent de 99,9% dintre imaginile pictate pe lemn au fost pierdute.

Majoritatea picturilor pe lemn se pastreaza din zona Olandei (Jan van Eyck fiind unul dintre autorii de prestigiu ai acestei perioade )

Incepand cu sec. al XV-lea Europa a cunoscut o perioada economica infloritoare si odata cu acest aspect si cu aparitia Umanismului s-a produs o schimbare cu privire la functia de arta si patronaj al artelor. Pictura pe lemn a luat alte directii (cufere, paturi pictate, tavi de nastere, alte piese de mobilier). Exista multe piese de mobilier expuse in Muzeele Nationale de Arta ale lumii, dar si multe componente ale fostelor Altare din Biserici.

Pictura pe panza a preluat controlul in arte in Italia, incepand cu prima jumatate a sec. al XVI-lea, schimbarea s-a produs la Venetia si ii apartine artistului Mantegna.

In Tarile de Jos schimbarea s-a petrecut un secol mai tarziu iar pictura pe lemn a ramas comuna in special in Europa de Nord. Rubens (1577-1640, stil Baroc Flamand – Olanda)a preferat pictura pe lemn care oferea o precizie mai mare in executie, desi unele tablouri depaseau 4 metri. Unele dintre picturile pe lemn ale lui Rubens sunt compuse chiar si din 17 bucati de lemn. Multi pictori olandezi apartinand Erei de Aur (sec. XVII) (Rembrandt, 1606-1669, stil Baroc – Olanda) foloseau ocazional lemnul pentru pictura.

In sec. al XVIII-lea devenise neobisnuita folosirea lemnului pentru pictura, desi exista expuse, spre exemplu, doua picturi apartinand lui Goya (1746-1828, stil Romantic) in Galeria Nationala din Londra.

Iata de ce acest studiu s-a concentrat asupra picturilor pe lemn din secolele XIV-XVI.

(…..)

REFERINTE BIBLIOGRAFICE

“Contribution of dendrochronology to understanding of wood procurement sources for panel paintings in the former Southern Netherlands from 1450 AD to 1650 AD “

Pascale Fraiture

Royal Institute for Cultural Heritage/Institut Royal du Patrimoine Artistique, Parc du Cinquantenaire, 1, B – 1000 Bruxelles, Belgium

Revino la inceputul articolului