Starea de conservare

Conditiile de mediu

• Umiditatea relativă – fluctuațiile acesteia provoacă expansiunea şi contracția suportului din lemn, cu deformarea ulterioară a acestuia, conducând la ruperea şi exfolierea stratului de vopsea
• Apa – Cauzează în primul rând deteriorarea lemnului, de multe ori troițele sunt aşezate direct pe pământ, precum şi diluarea pigmenților şi albirea straturilor de vopsea în cazul troițelor la care învelitoarea este deteriorată permițând pătrunderea în interior a apei pluviale.
• Lumina – conduce la decolorarea pigmenților sensibili la lumină, decolorează vopseaua datorită expunerii acesteia la lumina ultravioletă
• Căldura – provenind de la incendiu provocat (vandalism)
• Temperatura – cauzează schimbări ale umiditații relative, şi deformarea lemnului
• Deteriorări accidentale – lacrimi, umflături, dislocări de vopsea din loviri, manipulare neîndemanatică, transport incorect în cazul icoanelor
• Mediul înconjurător – praful acumulat pe suprafețele pictate, poluarea provenind din aerul sărat prezent în apropierea troițelor (în zonă se realizează foraje de petrol), pot provoca modificări chimice la nivelul culorilor aplicate pe lemn.
• Vandalism – când factorul uman intervine negativ asupra edifiiciilor mutilând suportul lemnos sau straturile de pictură (este cazul sfinților cu ochii scoşi)

Starea de conservare a construcției

Aceasta a fost determinată atât la nivel vizual cât si microscopic, inspecția efectuându-se pe toate materialele de construcție.

A. INSPECȚIA VIZUALǍ

1. Lemn

Bancă de lemn dispusă în dreapta iconostasului

Perete lateral stânga

Perete lateral stânga, detaliu de fixare cu pană de lemn a două grinzi.
Se observă urme de carii – atac biologic

Detaliu de grindă, capăt sculptat, zonă pridvor

Ȋnvelitoare din şiță din lemn de salcâm

2. Cuie Metalice

3. Pictura

Ȋn ceea ce priveşte pictura aceasta este foarte degradată, atât din cauza factorilor de mediu cât şi din cauza factorului uman.

Cuiele de fier care străpung iconostastul pentru prinderea şi susținerea acestuia de grinzile aflate în spatele lui au afectat calitatea lemnului şi a picturii în jurul capetelor corodate.

Cu toate acestea structura studiată prezintă echilibru şi stabilitate.

Iconostasul este bordat de o ramă de lemn cu grosime de 4cm care pentru partea superioară a picturii joacă rolul de streaşină în acest moment, protejând astfel pigmenții. Aici se remarcă intensitatea mai pronunțată a culorilor spre deosebire de parțile laterale sau zona inferioară a icoanei. Este posibil ca acest lucru să se datoreze şi lipsei luminii care nu poate pătrunde atât de bine în partea superioară spre vârful troiței, spre deosebire de planul larg al icoanei expusă spre vest.

Se remarcă acuratețea graficii folosită în elaborarea figurilor sfinților prezentați şi consumul redus de nuanțe. Sunt folosiți maxim şase pigmenți: albastru predominant pentru fond, alb, galben, roşu, verde, maro închis pentru linii.

Ochii sfinților sunt scoşi, fenomen întâlnit la multe dintre bisericile din România (vandalism anticreştin la biserici din Țara Hațegului, Bacău, etc. ).

Acelaşi tip de vandalism se observă la Troița din Săliştea, județul Argeş.[1]

Troița studiată a fost cu siguranță repictată – concluzia se datorează prezenței sfinților laterali acoperiți de stratul de pictură de suprafață care începe să se degradeze, scoțând la lumină o altă scenă compozițională față de cea vizibilă în acest moment. Se remarcă două portrete de sfinți peste care a fost redesenată scena răstignirii.

B. INSPECȚIA MICROSCOPICǍ

1. Lemn

2. Cuie metalice

3. Pictura

Ȋn urma investigațiilor vizuală si microscopică s-au făcut urmatoarele observații asupra lemnului:

Lemnul construcției a suferit degradări prin însăsi natura lui organică. Este îmbătrânit şi afectat de timp.

Umiditatea a acționat asupra lemnului pentru că edificiul este amplasat direct pe suprafața pământului, fără un soclu de protecție din piatră cum este cazul altor troițe.

Șița învelitoarei este în stare avansată de descompunere, inclusiv cuiele din fier care sunt corodate până la ruperea manuală.

Lipsesc părți din învelitoare permițând apei pluviale să pătrundă în interiorul construcției afectând starea fizică şi chimică a lemnului iconostasului şi implicit a picturii.

Structura de susținere a învelitorii este compusă din scândură tăiată manual din lemn de salcâm şi este de asemenea degradată în proporție de 80%.

Nu sunt urme vizibile de vandalism la nivelul grinzilor de lemn care compun pereții laterali cu excepția grinzii-prag de la intrare din care lipseşte o bucată consistentă şi se pot observa urmele de topor impregnate în lemn.

Există dovezi de atac biologic asupra lemnului structural însă numai la unele elemente. Unele grinzi de lemn sunt afectate de prezența cariilor sau alte organisme dăunătoare similare.

---

[1] Ionel Oprişan, Troițe româneşti. O tipologie, Editura Vestala, Bucureşti, 2003, pg. 147